message_of_barack_husein_obama_rosub

Când îşi roteşte nasul prin aer este ca şi cum le-ar vorbi duhurilor (gen na.. ?), foarte specific musulmanilor (profeţilor musulmani care se tot laudă că se luptă cu duhuri), dar un obicei nepotrivit pentru cineva ca să facă critică unor porunci din scripturi lăsate de Dumnezeu, cu atât mai puţin la mai marele unui popor.

Când în profeţie se spune că Dumnezeu a pus în mintea fiarei şi a regilor pământului ca să-I ducă planul la îndeplinire, nu e scris că trebuie să fim de acord cu cei rânduiţi pentru aceasta ci este ceva ce trebuie doar să observăm că se întâmplă şi va duce la pregătirea revenirii lui Mesia să păstorească naţiunile.

Nu e potrivit pentru ateiştii ( din greacă: a-theou) care uneltesc împotriva celor ce potrivit lor doar pretind că sunt creştini (creish-theou - unşii Dumnezeului) să facă juruinţe lui Dumnezeu adunaţi toţi în acelaşi loc. Am discutat această problemă când am întrebat pe anumite site de Obama de ce nu zice: "Dumnezeu să binecuvânteze America", aşa cum au făcut toţii şefii de stat de la G. Washington. Pe atunci erau puţini care ştiau de credinţa lui musulmană, şi în plus s-a abţinut până în 2010 să facă recomandări cu privire la unul sau două state Israel şi Philistina (sau Palestina).

Atunci comentariile americanilor ziceau că nu este potrivit pentru un om ca Obama să se implice în probleme religioase, şi era una din pretextele prin care să fie eliminate din legile statului cerinţele să se refere la Dumnezeu şi creştinism (nu neapărat legat de credinţa creştină).

Evreii şi arabii au această tendinţă care vine din persecuţiile şi acţiunile Vaticanului ca să asocieze creştinismul cu Papa şi să evite termenul "creştin" şi cele specifice creştinismului instituţionalizat pe cât posibil atunci când se referă la Dumnezeu, folosind de exemplu fie Elohim/Eloah în dialectul ebraic, fie Alaha/Allah în cel sirian. Dacă nu folosesc standardizările care provin din tradiţia creştină în discursuri, declaraţii şi rugăciuni publice, tot creştinii care s-au obişnuit prin tradiţii s-ar considera jigniţi. Probabil de aceasta Barack Hussein Obama a încercat să-i obişnuiască pe americani că nu mai sunt o naţiune creştină, încercând să găsească o cale de mijloc prin care să ţină juruinţele din şcoli, rugăciunile de la Ziua Recunoştinţei (sărbătoarea Recoltelor) când preşedintele rostea binecuvântări, şi plăcuţele religioase din locurile publice.

Metoda prin care a încercat să facă această schimbare este tot una specifică autorităţii spirituale ale preşedintelui, având în vedere prin câte a trecut pe calea vieţii, şi lipsa unei mărturii prin care să iasă în faţa naţiunii şi să spună direct cetăţenilor că este de altă credinţă, că împreună cu o treime din cetăţenii americani care sunt musulmani nu poate folosi standardizările elenizate din creştinism şi că are nevoie de înţelegere din partea cetăţenilor atunci când i se adresează lui Dumnezeu în public.

Ateiştii au primit autoritatea din păcate tocmai pentru că îşi identificau acţiunile cu cele ale preşedintelui şi au găsit o oportunitate pe care nu au ezitat să o folosească. Speech-urile nechibzuite ale lui Obama referitoare la scripturi prin care încerca să arate evreilor că legile statului nu ar trebui să permită împroşcarea cu pietre din Lege, sau împotriva botezului creştin al unei mulţimi în apele unui râu care parcă doreşte să împiedice pe toţi să meargă la Iordan acum că este posibil de oriunde la costuri minime, sunt o încercare forţată de a explica unele principii din canonul creştin unui popor care a ajuns la nivel de credinţă cât să accepte doar în parte acest canon excluzând posibilitatea ca să de-a un citat. Aceste acţiuni ale preşedintelui au dus doar la confuzii, majoritatea oamenilor nici nu au înţeles la ce se referă şi sunt încă departe acum ca să îl înţeleagă corect.